Deci, aseară, ideal în jurul orei 10:10, mi -am pierdut virginitatea karaoke. Am avut în vedere vreodată că Guitar Hero a intrat în casa mea, am înțeles că va veni această zi. Înainte de Guitar Hero, însă, am fost pozitiv că fobia mea de cântare publică va dura toată viața.

În timp ce am acceptat invitația de la @vdog de a mă alătura unui gaggle de scriitori de bloguri pentru cină și karaoke, m -am garantat că nu voi fi acel ratat în colț spunând: „Nu, într -adevăr, nu pot cânta.” Heather m -a asigurat că cântarea oribilă poate fi fermecătoare. Nu ceea ce am auzit de la instructorii de muzică din instituția mea elementară care m-au motivat să cânt mult mai liniștit, în timp ce lipsa mea de ton îi arunca pe ceilalți copii de pe mormânt.

Deci, indiferent de ce credeau ceilalți pui, cred că nu credeau că sunt un pooper de sărbătoare. Mi -am smuls bluza delicată pentru a -mi expune cealaltă jumătate de bătăi, în încercarea de a canaliza mult mai bun Avril Lavigne, așa cum am introdus în primul meu solo: complicat. Și am oferit tot ce am.

Nu voi afirma că am zguduit casa. (Trebuie să mărturisesc mai întâi că am fost într -o cameră personală, limitând publicul la zece femei?) Cu toate acestea, voi afirma că am avut un moment extrem de grozav.

Martorii acestui binecuvântat eveniment includ Stefania, Deb, Xiaolin Mama, Regina Spaniei, Lindsay, Techmama Beth, Glennia, Vdog și, desigur, Heather. La fel de rău, Jill a trebuit să plece devreme. Poate că mi s -ar fi alăturat pe scenă.